Acasa / Categorie / Strategii - Dezvoltare personală / Pentru cei care vor să trăiască frumos și bine (nerecomandat celorlalți….adică celor care nu vor!)

Pentru cei care vor să trăiască frumos și bine (nerecomandat celorlalți….adică celor care nu vor!)

Pentru-cei-care-doresc-sa-traiasca-frumos-si-bine
Te simţi din ce în ce mai trist, mai deznădăjduit, mai absent în propria viaţă, mai departe de lucrurile pe care ţi le doreşti. Poate te afli într-un context al existenţei care nu îţi permite să te concentrezi pe ceea ce îţi place sau poate nu ai identificat încă ceea ce îţi provoacă bucurie sau poate ai constatat că te simţi străin în lumea pe care ţi-ai creat-o…

Un lucru e clar: nu îţi e bine!

Ai două alegeri: te plângi de vitregia sorţii zbătându-te în mâhnire, bătând pasul pe loc, aşteptând să pice din cer o minune care să te scoată din starea de durere care nu îţi dă pace sau în ciuda stării potrivnice (pe care nu ţi-o neagă nimeni) pe care o experimentezi, încerci să faci ceva pentru tine. Da, ştiu că îţi e greu, mai ales ca ţi se pare că totul este în zadar. Dar totuşi….ce alegi? Vrei să trăieşti sau să te simţi mort în propria viaţă? Dacă cineva ar veni la tine, tu bolnav fiind de cancer, să zicem, şi te-ar întreba dacă ai fi dispus să faci ceva anume (de pildă să iei anumite medicamente pentru a-ţi ameliora starea sau a te vindeca cu totul), ai întreprinde vreo acţiune în acest sens sau ai sta aşa bolnav cum eşti? Presupunerea mea este că ai lua medicamentele, chiar dacă nu ai siguranţa că te vor vindeca. Ai face ceva în acest sens.

Acelaşi lucru ţi-aş sugera să îl faci şi pentru starea ta de bine psihologic.

Ştiu că e greu, ştiu că implică un consum enorm de energie, dar poţi măcar încerca. Şansele de a-ţi fi mai bine dacă faci ceva sunt mai ridicate decât dacă nu faci ceva.

Studiile de psihologie pozitivă menţionează câteva modalităţi care au avea rezultate, cu condiţia să fie efectuate într-o manieră constantă.

Încearcă următorul exerciţiu:

În fiecare seara înainte de culcare timp de o săptămână, gândeşte-te la ziua ce tocmai a trecut şi încearcă să identifici trei lucruri care au mers bine, trei lucruri frumoase din ziua ce tocmai s-a încheiat. Nu este suficient însă să te gândeşti.

Trebuie să mai faci şi ceva în plus:

  1. Să îţi scrii cele trei lucruri – s-a demonstrat că scrisul ajută prin faptul că spre deosebire de simpla gândire asupra anumitor evenimente, te obligă să te focusezi, sa fii atent la cele pe care le menţionezi în scris
  2. Să reflectezi la rolul tău în cele trei lucruri bune. Lucrurile bune pot fi provocate chiar de tine însuţi sau ţi se pot întâmpla. Dacă doar ţi se întâmplă, gândeşte-te, te rog, la rolul (oricât de neînsemnat l-ai considera) pe care l-ai avut totuşi tu. De exemplu: dacă astăzi a plouat mocăneşte, gândește-te la rolul tău în felul cum ai perceput acest fenomen. Ai fi putut foarte bine să nu observi acest lucru, ai fi putut să percepi evenimentul ca ceva de la sine înţeles, ai fi putut să te concentrezi asupra faptului că te-a udat ciuciulete, ai fi putut să te enervezi că ai ajuns cu coafura pleoştită la serviciu, după ce în prealabil ai dat o cârcă de bani la salon. Deci, ai fi putut să faci orice altceva decât să te bucuri de frumuseţea ploii. Or tu? Ai ales să o treci pe lista cu lucruri frumoase. Crezi că e puţin lucru? Întreabă o grămadă de oameni meteo-dependenţi care sunt foarte influenţaţi în sens pozitiv sau negativ de starea vremii. Ascultă doar în jur şi vei vedea câţi se trezesc afirmând lucruri de tipul: „ce mă enervează vremea asta! să se facă odată soare! sau să se facă odată toamnă să fie mai răcoare! sau ne-au terminat căldurile astea! sau nu suport zăpada, să treacă! ş.a.m.d.).” Rolul nostru este foarte important în acutizarea senzaţiei că suntem totuşi în control (nu mă refer la control asupra evenimentelor exterioare, ci control asupra felului în care ne raportăm la fenomene externe sau interne). Clarificarea rolului pe care îl ai tu în evenimentele şi/sau emoţiile frumoase pe care le trăieşti sau experimentezi zilnic nu este tocmai uşoară, ci implică să te investighezi puţin. Dar odată ce o vei face de câteva ori, te vei obişnui. Exemplu: „azi m-am întâlnit pe stradă cu profesorul meu de chitară pe care nu l-am mai văzut demult şi a fost foarte plăcut să vorbesc cu el; am avut o convorbire interesantă şi aducătoare de linişte.” Ce rol ai avut tu în această întâlnire? La prima vedere, pare că niciunul. Hai să ne gândim cum ai fi putut reacţiona. Ai fi putut să îl zăreşti cu coada ochiului şi prost dispus fiind, să te faci că nu îl vezi. Ai fi putut sa schimbi doar un salut fugitiv, pretinzând că te grăbeşti şi nu ai timp de stat la taclale. Ai fi putut, în cazul în care totuşi ai fi intrat în discuţie, să ai atenţia îndreptată asupra suferinţei tale, fără a avea ochii deschişi pentru ceea ce se petrecea pe loc, atunci, în cadrul interacţiunii voastre. Ai fi putut să începi să te plângi de ale tale nelinişti, fără să asculţi ceea ce avea interlocutorul tău de spus. Ai fi putut să faci multe împotriva ameliorării stării tale. Cu toate acestea, tu ce ai făcut? Ai ales acesta ca fiind un moment foarte plăcut al zilei de care ţi-ai reamintit cu drag seara şi l-ai notat pe lista cu „3 lucruri bune”. Ce înseamnă asta? Că modalitatea de percepere a evenimentului a stat în controlul tău. Ai avut un rol. Benefic ţie.
  3. Nu extinde exerciţiul pentru o perioada foarte îndelungată pentru a nu se transforma într-o corvoadă. Încearcă timp de o săptămână, după care continuă să faci asta o dată (adică o seară) în fiecare săptămână. Dar fă-o! Constant

Alt exerciţiu pentru creşterea bunăstării psihice:

Gândeşte-te la o persoană căreia îi eşti recunoscătoare pentru ceva ce ţi-a făcut în trecut şi scrie-i o scrisoare sau un e-mail în care descrii lucrurile pe care le apreciezi în interacţiunea cu aceasta. După ce ai finalizat scrisoarea, fixează o întâlnire cu persoana şi citeşte-i scrisoarea. În cazul în care nu există posibilitatea de a te întâlni cu aceasta, trimite-i-o (deşi impactul este mai mare atunci când interacţiunea are loc faţă în faţă). Nici prin gând să nu îţi treacă a te apuca să scormoneşti trecutul în sensul identificării lucrurilor rele care au survenit în interacţiunea voastră. Fii atent doar la lucrurile bune, la cele pentru care îţi vine să îi mulţumeşti. O astfel de scrisoare poate face minuni. Iar feedbackul, cel mai probabil, va fi emoţionant.

Îţi ofer un extras dintr-o scrisoare adresată de un copil mamei sale (copilul nemaifiind chiar copil, ci deja ditamai adultul). Îți ofer acest model pentru ca tu să îți dai seama la ce mă refer. Această scrisoare a făcut practic minuni în interacțiunea dintre cei doi, deși multă încărcătură negativă se adunase între cei doi – fost copil și mamă – de-a lungul timpului.

„Mama,

Aceasta este o scrisoare de recunoştinţă pentru tine.

……………………………………

În primul rând vreau să îţi spun că nu te iubesc dintr-un motiv anume, ci pur şi simplu. Atunci când iubeşti pe cineva, nu poţi să explici de ce îţi este drag. Efectiv simţi ce simţi şi gata. Nu simt nevoia să explic de ce te iubesc. E ca şi cum ai explica cuiva de ce îţi iubeşti copilul. Nu ştii de ce. Dar tu tot îl iubeşti pentru ca e născut de tine, chiar dacă poate are toate defectele din lume etc.

Deci, nu uita că eu pe tine te iubesc necondiţionat şi chiar dacă mâine m-ai renega din calitatea de copil al tău, tot te-aş iubi. Pentru că iubirea mea nu este condiţionată de acţiunile tale, de vorbele tale, de comportamentul tău, de ceea ce îmi dai sau nu îmi dai ş.a.m.d. Pentru mine (nu ştiu dacă şi pentru alţi oameni) iubirea nu este legată de chestiunile astea materiale. Şi niciodată n-a fost. Iubirea apare, se dezvoltă şi creşte fără a fi influenţată de ceea ce faci sau nu faci.

Dacă mâine te-ai supăra pe mine atât de tare încât să nu mai vrei să vorbim niciodată, să nu uiţi că eu tot te-aş iubi.

Totuşi să iţi enumăr pe scurt câteva motive, deşi cred că primul din lista de mai jos ar fi suficient.

Te iubesc şi iţi sunt recunoscătoare pentru că:

  • exişti
  • m-ai adus pe lume
  • eşti aşa de caldă
  • eşti zâmbitoare şi râzi cu gura până la urechi atunci când eşti veselă
  • mi-ai oferit chiar şi lucrurile pe care nu le-am cerut
  • m-ai susţinut când am avut nevoie de tine
  • te-am simţit aproape sufleteşte de multe ori
  • mă pot baza pe tine oricând şi oriunde; este foarte liniştitor să ştiu că indiferent ce mi se va întâmpla vreodată, tu eşti acolo şi mă iubeşti aşa cum sunt
  • ai pus nevoile mele pe primul plan, înaintea nevoilor tale (asta te rog să nu o mai faci; sunt destul de mare ca să am grijă singură de nevoile mele, dar iţi sunt recunoscătoare că ai făcut asta pentru mine până acum)
  • m-ai dat la şcoli bune, mi-ai plătit meditaţii şi te-ai preocupat de educaţia mea (după cum vezi, mi-ai deschis apetitul pentru învăţat şi sper ca până când o sa mor, să nu mă las de “sportul asta” al învăţatului…că e sportul meu preferat : -))
  • mi-ai adresat cuvinte bune şi calde când aveam nevoie să le aud
  • eşti încăpăţânată : -), iar această trăsătură mi-ai transmis-o şi mie genetic vorbind. Am “sămânţă” de sfidare a opiniilor celorlalţi (atunci când opiniile lor contravin opiniilor mele) şi “sămânţa” de încăpăţânare în mine, chiar dacă nu îţi convine, să ştii că de la tine am moştenit-o. Însă eu mă bucur mult că o am, pentru că dacă nu aş fi avut-o, toată lumea m-ar fi călcat în picioare.
  • eşti o persoană foarte activă, iar lucrul ăsta mi l-ai transmis şi mie. Şi eu sunt orientată către acţiune şi dacă vreau să fac ceva, pun mâna şi fac. Dacă nu aş fi moştenit de la tine activismul şi energia, poate aş fi fost diferită.
  • eşti foarte puternică în situaţii critice şi nu numai atunci.
  • eşti foarte serioasă şi oricine se poate baza pe tine (eu cu atât mai mult : -))
  • eşti energică şi vitală. Sper să fii aşa pentru totdeauna. Şi eu sunt aşa, să ştii, chiar dacă nu par. Pot sta, de exemplu, să scriu şi să citesc sau să învăţ până la 3 dimineaţa, după care să dorm 3 ore şi pe urmă să mă duc la serviciu fără probleme.
  • eşti ambiţioasă.
  • ai mult, mult bun simţ. Nu mi-ar fi ruşine cu tine nicăieri şi niciodata. Eşti foarte delicată şi diplomată.
  • eşti autodisciplinată
  • eşti sensibilă, emoţională (lucru pe care îl văd şi la mine de multe ori; dar sensibilitatea poate fi o calitate extraordinară dacă este folosita în mod constructiv)

Eşti un om minunat, o femeie pe cinste, o mamă de pus pe rană. Şi te iubesc de nu mai pot, indiferent de ceea ce s-a întâmplat sau se va întâmpla cu noi. Chiar dacă nu te vad aşa de des cum mi-aş dori, să ştii că eşti prezentă mereu în gândurile mele.

Îţi mulţumesc că eşti mama mea.”

Nu este atât de complicat. Nu trebuie să folosești neapărat neologisme, întrucât scrisoarea este destinată numai unei anumite persoane, nu bună de publicat la gazeta școlii. Scrie epistola în limbajul comun ție și persoanei destinatare, în așa fel încât să transmită căldură, afecțiune și apreciere (doar vorbim de o scrisoare de recunoștință, nu-i așa?).

Sunt, probabil, unele persoane în viața ta cărora le datorezi lucruri, care ți-au adus împlinire și bucurie și cărora nu le-ai mărturisit prea des pentru ce anume le ești recunoscător. Nu este niciodată prea târziu a o face. Efectele cu siguranță vor fi benefice.

Științific vorbind, este demonstrat că scrisorile de recunoștință pot face minuni. Atât asupra persoanei destinatare, cât și asupra persoanei expeditoare a epistolei. Așadar, de ce nu ai încerca?

Sheldon, K. M., & Lyubomirsky, S. (2006). How to increase and sustain positive emotion: The effects of expressing gratitude and visualizing best possible selves. Journal of Positive Psychology. Special Issue: Positive Emotions, 1(2), 73-82

Seligman, Martin and E. P., Steen, T. T., Park, N., & Peterson, C. (2005). Positive psychology progress: Empirical validation of interventions. American Psychologist, 60(5), 410-421.

Vezi si

Principiul-aversiunii-fata-de-pierdere

Principiul aversiunii față de pierdere (loss aversion principle)

„Conceptul aversiunii față de pierdere reprezintă cu siguranță cea mai importantă contribuție pe care psihologia …

2 Comentarii

  1. O căldură sufletească de care îmi e tare dor şi pe care o resimt din plin în acest articol, mulţumesc din suflet! Îmi aduce aminte de toţi oamenii cu har pe care i-am întâlnit şi cărora vreau să le reamintesc că sunt valoroşi în viaţa mea!

    • Ma bucur ca te-a emotionat articolul de fata. Dar stii ce ai de facut, Dan, da? : -) Oamenilor cu har pe care i-ai intalnit in viata ta si care consideri ca ti-au adus valoare adaugata, spune-le acest lucru! Transmite-le! Eventual chiar prin varianta scrisorii de recunostinta (citita ulterior in fata acestora sau daca nu mai este posibila intalnirea cu ei, prin transmiterea pe mail sau oricum altcumva consideri).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.