Acasa / Categorie / Strategii - Dezvoltare personală / Analiza de duminică. Cu utilizare începând de luni până la sfârșitul vieții

Analiza de duminică. Cu utilizare începând de luni până la sfârșitul vieții

Analiza-de-duminica.-Cu-aplicare-incepand-de-luni-pana-la-sfarsitul-vietii-850x378

Ai ajuns la vârsta de 70 de ani și te uiți la copiii tăi. Ei ar fi existat dacă tu nu ai fi apărut pe lume? Ar fi existat dacă tu nu ai fi decis să dai naștere celor două suflete ce ți-au înseninat viața? Băiatul tău este acum un mare cercetător în domeniul astrofizicii. Ar fi ajuns să trăiască o viață plină de sens pentru el în prezent, dacă la 17 ani, când se îndrăgostise prima oară și dorea să fugă în lume cu iubita lui abandonând școala, nu ai fi depus toate diligențele și nu ți-ai fi folosit toată diplomația de care nici măcar nu erai conștientă până în clipa aceea pentru a-l convinge că cele două pot fi combinate într-un mod echilibrat și că poate continua să iubească în timp ce se preocupă și de viitorul lui profesional?

Acum doi ani ai depus o donație în contul unei tinere bolnave de leucemie limfoblastică în vederea urmării tratamentului recomandat de medici. Nu ai donat mult, întrucât veniturile nu îți permiteau, dar îți amintești că totuși în anul respectiv ai decis să renunți la una din cele două săptămâni de concediu pentru a o ajuta pe tânăra bolnavă. Ieri tocmai ai verificat contul ei de facebook și surpriză!? Fata trăiește, iar în lista celor care au donat și cu ajutorul cărora suma necesară intervenției medicale a fost strânsă, se găsește și numele tău. Practic, un om trăiește astăzi fiindcă tu ai făcut un efort și ai renunțat o scurtă perioadă la confortul tău pentru acest lucru.

Ești profesor de 25 de ani, iar săptămâna trecută ai fost vizitat de doi dintre foștii tăi elevi. Predau acum matematica în Londra la două universități prestigioase și au venit să îți mulțumească pentru că datorită ție au prins dragostea pentru acest domeniu atât de nesuferit multora.

Viețile noastre au scop și înțeles indiferent dacă vedem asta sau nu. Oamenii fericiți sunt cei care reușesc să vadă. Gândeşte-te: locurile acestea prin care îţi faci veacul ar mai fi la fel fără tine? Oamenii ale căror vieţi le-ai influenţat în sens pozitiv sau negativ nu ar fi cumva diferite dacă tu nu ai fi existat? Cum ar fi fost vieţile părinţilor tăi dacă nu te-ai fi născut? Cum ar fi fost viaţa partenerului de cuplu actual şi vieţile celor precedenţi dacă tu nu le-ai fi tulburat existenţa? Fiecare persoană care şi-a petrecut o clipă din viaţa ei stând de vorbă cu tine a fost afectată într-o măsură mai mică sau mai mare de prezenţa ta. Cum şi-ar fi petrecut clipa respectivă dacă nu i-ai fi ocupat-o tu? Înţelegi? Eşti important(ă). Eşti foarte important(ă). Atâta timp cât cineva a ales să îţi dăruiască, de pildă, o oră – două – trei din timpul său (ţinând cont că ar fi putut face o infinitate de alte lucruri cu sens pentru el/ea în acea perioadă) înseamnă că eşti important. Contezi. Viaţa poate avea o multitudine de scopuri / sensuri. Depinde de tine să le găseşti. Sensurile se pot schimba de la o zi la alta. Ţine cont că merită să fii adaptabil şi să le schimbi în aşa fel încât acestea să fie apropiate celui care eşti azi. Dacă mâine eşti o persoană diferită faţă de cea care ai fost ieri, nu te agăţa de sensul de ieri. Caută sensul de azi. Pentru că acesta te va reprezenta şi doar acesta te va motiva să trăieşti. Renunţă la „dacă aş fi făcut nu ştiu ce…”, „dacă nu aş fi greşit…”, „dacă aş fi reuşit numai să câştig nu ştiu ce sumă pentru a pleca prin croaziere….” ş.a.m.d.! „Dacă” te blochează în sensul anterior, într-un sens care nu mai are valoare în prezent. „Dacă” nu te lasă să creşti. „Dacă” te îndepărtează de realitate (ţii minte? Realitatea e ceea ce ai şi trăieşti ACUM, nu ceea ce ai fi vrut sau ţi-ai fi dorit sau ţi-ai stabilit tu ieri, luna trecută, anul trecut etc.) Caută sensul pornind de la premisa că eşti aşa cum eşti acum (spre exemplu: fără copii, plin de datorii la bancă, fără bani, fără satisfacții profesionale ș.a.m.d.). OK. Ai stabilit punctul de plecare. Ce înţeles poţi da vieţii tale pornind de la ceea ce eşti acum (şi să nu te aud cu „dacă aş fi fost…”, că te omor!)? În vederea a ce merită să trăiești în continuare, ce poți face, în ce fel ai modificat cursul vieților celor cu care ai interacționat (fie voit, fie nevoit)?

Întrebare de pus în fiecare dimineaţă: „Ce pot face azi ţinând cont de situaţia mea prezentă? Cum sunt azi? Am doi părinţi, am doi copii, am serviciul X, am iubitul X, sunt sănătoasă, mă simt bine etc. Deci, către ce mă îndrept? Ce sens poate avea viaţa mea ţinând cont că sunt aşa cum sunt azi şi că sunt înconjurată de persoanele X, Y, Z?”

A doua zi: „Ce pot face azi ţinând cont de situaţia mea prezentă? Cum sunt azi? Mai am doar un părinte, am doi copii, însă unul dintre ei a ales să plece la studii în U.S., deci probabil îl voi vedea peste 6 luni, am serviciul Ţ, am divorţat, mă aflu în investigaţii medicale şi aştept rezultatele, tocmai am vomitat de dimineaţă etc. Deci, către ce mă îndrept? Ce sens poate avea viaţa mea ţinând cont că sunt aşa cum sunt azi şi că sunt înconjurată de persoanele A, B, C?”

Viaţa se poate schimba de la o zi la alta. Iar scopul de ieri (ca de exemplu să ai un copil conceput de tine, în timp ce tocmai ai primit rezultatele testelor medicale care atestă faptul că ești infertilă), azi poate fi praf în ochi. Ce rost are să ne agăţăm cu dinţii de scopul de ieri atâta timp cât acesta nu mai are substanţă? Înţeleg să luptăm pentru scopuri care mai au şanse de a fi aduse la îndeplinire, dar scopurile şi sensurile nule în prezent (oricât de dureros ar fi pentru noi să conştientizăm că sunt nule) merită abandonate sau trecute într-un plan subsidiar. Evident că îți poți dedica întreaga viață luptei pentru îndeplinirea lor, însă a lupta pentru ceva aproape de neîndeplinit (sau poate de neîndeplinit cu totul) este o rețetă sigură pentru nefericire. Pentru că în timpul pe care îl vei dedica acelui scop imposibil, ratezi altceva. Ratezi lucruri, persoane, evenimente, alte sensuri, alte obiective frumoase, posibil împlinitoare pe care nu vei mai avea ochi să le vezi, orbit fiind de scopul tău imposibil.

Deci, dacă vrei să fii fericit, meditează intens la faptul că viața ta are un sens, scopuri și înțeles și concentrează-te asupra sensurilor, scopurilor și înțelesurilor pe care le poți extrage acum, în prezent.

În același timp, dacă vrei să fii fericit, stabilește-ți o strategie pentru atingerea fericirii. Oamenii nefericiți sunt cei care continuă să facă ceea ce îi supără și ruminează la nesfârșit la ceea ce i-a întristat. Definește ceea ce îți dorești și stabilește-ți un plan pentru atingerea obiectivului tău realist. Studiile spun că oamenii fericiți și cei nefericiți nu se deosebesc prin prisma frecvenței evenimentelor frumoase sau urâte din viețile lor. Diferența constă în faptul că oamenii nefericiți își petrec de două ori mai mult timp rumegând experiențele lor negative, în timp ce oamenii fericiți găsesc sensul în cele întâmplate, caută un beneficiu (ce au avut ei de câștigat din asta, oricât de cinic ar putea părea în anumite circumstanțe), își definesc scopuri noi care țin cont de realitatea din prezent, după care bazându-se pe strategiile stabilite de ei pentru atingerea scopurilor, merg mai departe.

Întrucât mă preocupă foarte mult nu atât atingerea stării de fericire, cât mai ales menținerea acesteia, îți  împărtășesc și alte modalități de păstrare a stării de bine. Una dintre ele ar fi următoarea: nu te aștepta să câștigi de fiecare dată. Gândește-te puțin: cum ar fi lumea aceasta dacă toți am câștiga tot timpul? S-ar mai chema câștig dacă nu ar mai exista perdanți? Dacă normalitatea ar fi să existe doar oameni victorioși, cum s-ar putea petrece tehnic vorbind acest lucru atunci când scopul tău se află în contradicție cu al altei persoane!? Nu se poate să câștigați amândoi. Automat dacă unul câștigă, celălalt pierde. Cei care nu acceptă înfrângerile, cei care nu acceptă că lucrurile nu ies mereu cum vor ei, sunt condamnați la nefericire sau cel puțin la experimentarea mai puțin intensă a evenimentelor frumoase din viața lor. Atunci când te aștepți mereu să câștigi, eșecurile sunt privite ca fiind devastatoare. Când spun ”câștig” nu mă refer cu orice preț la aspecte majore, ci și la aspecte mai mici ca importanță judecând din punct de vedere obiectiv, cum ar fi faptul că al tău copil nu se dovedește a fi la fel de bun la geografie precum ai fost tu, motiv pentru care mai vine acasă și cu câte un 4, cum ar fi faptul că nu ți-a fost mărit salariul cu 500 euro, ci doar cu 450 euro (deci n-a ieșit cum ai vrut tu!) ș.a.m.d.

O altă modalitate de atingere și păstrare a stării de bine este aceea prin care tu trebuie să faci în așa fel încât scopurile tale să fie în concordanţă unele cu celelalte. Spre exemplu: nu îţi poţi fixa ca scop să nu munceşti niciodată, dar cu toate astea să îţi construieşti vilă la Snagov. Scopurile trebuie să se permită unele pe altele, să se înlesnească unele pe altele, să se sprijine pentru a fi aduse la îndeplinire. Le poţi transforma în scopuri mai modeste, în cazul în care simţi că nu poţi renunţa deloc la ele: spre exemplu, îmi pot lua un job part time şi să plătesc o chirie decentă pe undeva prin Bucureşti. Nu se poate şi marea şi sarea. Scopurile trebuie să fie în aceeaşi direcţie. Dacă scopurile se bat cap în cap, viaţa nu ţi se va uşura, ci dimpotrivă: ţi se va îngreuna. Exemplu de scopuri incongruente: a petrece timp suficient cu familia, dar totodată a munci într-o corporaţie multinaţională până în miez de noapte. Ambele scopuri pot fi importante pentru tine, însă oare sunt realiste? Sunt realizabile? Nu cumva se blochează unul pe celălalt? Cu durere în glas, trebuie să îţi spun că la un moment dat va fi nevoie să alegi: ori îţi modifici puţin scopurile în aşa fel încât să nu se blocheze unul pe celălalt, ori ţi le prioritizezi şi optezi pentru cel mai important dintre ele. E ca şi cum ai avea 5 copii de crescut de care îţi doreşti foarte mult să te ocupi şi cu care vrei să îţi petreci timpul, dar în acelaşi timp mai vrei ca în fiecare seară să te duci la SPA (după ce pleci de la serviciul corporatist la ora 19 – 20) şi să petreci 2 ore pentru tine însăţi apelând la tratamente corporale şi faciale.  Nu este posibil. Dacă ai face asta, e clar că ţi-ai neglija într-o oarecare măsură cei cinci copii.

Viaţa nu e dreaptă. Şi nu e uşor să renunţăm la tot ceea ce am putea face. E cumplit să vezi cum ai capacităţile intelectuale, cum ai dispoziţie emoţională pentru a face ceva, dar stabilindu-ți ierarhia scopurilor, unele dintre acestea (cele aflate pe primele locuri în ierarhie) îţi vor mânca toată energia şi timpul care ar fi putut fi alocate celorlalte obiective. Însă n-ai cum altfel. Dacă nu renunți la unul dintre ele sau dacă nu ți le calibrezi în așa fel încât să se înlesnească unul pe celălalt, ești candidat la o perpetuă nefericire.

Altă strategie: alege cu atenție persoanele sau categoriile sociale cu care te compari. Ai 1,63 m, 70 kg și 40 de ani. Ești ok cu tine în general, ești mulțumită, ai o viață satisfăcătoare, ai o meserie care îți place, ești elegantă și îți place asta la tine etc. Te ajută cu ceva faptul că în fiecare seară urmărești prezentările de modă cu îngerii Victoria’s Secret? Peste o lună de urmărire intensă, te-ai trezit nu că ai început să simți un ghimpe în interior din cauza kilogramelor tale și înălțimii, ci din cauza vârstei. ”Ah, de-aș fi și eu mai tânără! O, Doamne, cum de a trecut vremea atât de repede…Tare mi-ar plăcea să am vârsta acestor fete…” A doua zi la fel. A treia zi la fel. A patra zi de asemenea. Cu ce te ajută? Schimbă-ți focusul comparației, gândindu-te la alte persoane asemănătoare ție sau la alte persoane ce experimentează situații mai dificile. Cercetările spun că vei fi cu atât mai fericit cu cât te vei compara cu oameni aflați în contexte mai grele. Un studiu care și-a dorit să măsoare asta a folosit o serie de studenți drept eșantion. Studenții au avut de rezolvat un puzzle și s-a constatat că nivelul lor de satisfacție a fost determinat strict de grupul cu care s-au comparat. Astfel, studenții care au terminat puzzle-ul foarte repede și s-au comparat cu cei de pe locurile I, II etc., s-au trezit în situația de a experimenta un mare disconfort din cauza faptului că nu au fost ei primii. În același timp, studenții care au finalizat jocul mai încet și care s-au comparat cu cei mai înceți dintre colegii lor, au experimentat un nivel de satisfacție foarte ridicat.

Strategii de a-ți înfrumuseța viața, de a-ți crește starea de bine și de a simți în permanență că duci o existență cu sens sunt cu duiumul. Ce zici de: 1. fii propriul fan (ce-ar fi să îți faci un fan club Ioana sau Rodica sau Carmen sau Alina etc. – chiar dacă fan clubul are un singur membru : -)), 2. ține-ți aproape pixul și hârtia și notează-ți (vei vedea în alte articole ce anume este oportun să îți notezi), 3. fă lucrurile la care ești bun, 4. nu acorda prea mare credibilitate evenimentelor pe care le vezi la TV (TV-ul nu urmărește să îți sporească starea de bine), 5. ascultă muzică (nu orice fel de muzică), 6. concentrează-ți atenția nu asupra tragediilor petrecute în lume, ci asupra speranței de a transforma lumea într-un loc mai bun, 7. ocupă-te de hobby-urile tale, 8. acordă-ți timp pentru a te adapta schimbării, 9. nu-i lăsa pe alții să îți fixeze obiectivele și multe, multe, multe altele.

”There is no objective way to tell you if you have had a good life, a good day, or a good hour. Your life is a success based only on your judgment.” (Niven, D.)

Diener, E., and F. Fujita. 1995. Resources, Personal Strivings and Subjective Well-Being. Journal of Personality and Social Psychology, 68:926.

Lyubomirsky, S. 1994. The Hedonistic Consequences of Social Comparison: Implications for Enduring Happiness and Transient Mood. Ph.D. dissertation, Stanford University, Palo Alto, California.

Niven, D. 2006. 100 Simple Secrets of Happy People. What Scientists Have Learned and How You Can Use It. Harper Collins Publishers, New York.

Vezi si

Principiul-aversiunii-fata-de-pierdere

Principiul aversiunii față de pierdere (loss aversion principle)

„Conceptul aversiunii față de pierdere reprezintă cu siguranță cea mai importantă contribuție pe care psihologia …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.