Do you speak baby language?

Do-you-speak-baby-language

Perioada sensibilă din viaţa unui om este cea în care achiziţiile într-o anumită arie sunt cele mai profunde şi se fac cu cea mai mare uşurinţă şi rapiditate. Pot exista numeroase astfel de perioade: perioada sensibilă pentru studiul unui instrument, pentru învăţarea matematicii, pentru a accede la performanţe într-un anumit sport etc.

Studiile efectuate de Patricia Kuhl, profesor la Universitatea din Washington, au demonstrat care este perioada sensibilă în ceea ce priveşte învăţarea unei limbi.

Bebeluşii sunt denumiţi de Kuhl “cetăţeni ai lumii”. Ei sunt singurele persoane care pot recunoaşte sunetele tuturor limbilor vorbite pe glob, spre deosebire de adulţi care pot face diferenţa între sunetele propriei limbi, însă nu şi între sunetele altor limbi.

Pentru măsurarea capacităţii de a recunoaşte anumite sunete, cercetătoarea a folosit un instrument numit magnetoencefalograf (MEG). Atât bebeluşii japonezi, cât şi bebeluşii americani sau englezi au fost expuşi sunetelor „R” şi „L”. Iată ce s-a întâmplat: deşi în limba japoneză, sunetele „R” şi „L” sunt distincte faţă de „R” şi „L” pe care le folosim noi, totuşi infanţii japonezi au reuşit să deosebească aceste sunete fără probleme. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru bebeluşii americani şi englezi. După vârsta de maximum 10 luni, bebeluşii au fost testaţi din nou şi se pare că micuţii japonezi îşi pierduseră între timp capacitatea de a distinge „R” şi „L”, ca urmare a faptului că nu au fost expuşi la aceste sunete în familiile lor. În schimb, în limba engleză folosindu-se foarte des „R” şi „L”, ceilalţi bebeluşi au fost capabili să perceapă foarte clar sunetele sus menţionate, spre deosebire de colegii lor – bebeluşii japonezi, care nu mai puteau face asta.

Copiii îşi pierd abilitatea de a percepe tipuri de sunete la care nu sunt expuşi  înainte de prima aniversare. Bebeluşii, mai ales după 6 luni (dar înainte de a împlini un an) ascultă cu foarte mare atenţie ceea ce li se spune de către adulţi şi încep să nu mai proceseze sunete pe care nu le mai aud de la cei care li se adresează. În urma observaţiilor pe care copiii le fac până la împlinirea vârstei de un an, acestora li se modifică creierul şi încep să fie condiţionaţi cultural în învăţarea unei limbi, nemaiabsorbind decât ceea ce „li se dă”. Exact la fel se întâmplă şi cu adulţii. Adulţii, când vorbesc, nu se mai bazează pe sunete, ci pe reprezentările din memorie pe care şi le-au format în primii ani de dezvoltare (deci, condiţionare / restricţie culturală). Atunci când se procesează sunete care nu aparţin limbii materne, creierul adultului este activat pentru o perioadă mai lungă de timp, iar partea din creier implicată este mai mare, demonstrând că procesarea de sunete non-native consumă mai mult din resursele creierului adult şi pentru o durată mai însemnată.

Expunerea copilului la vorbire afectează creierul pregătindu-l prin învăţare pentru achiziţia limbajului.

Ipoteza angajamentului neuronal al limbii materne (native language neural commitment – NLNC) se referă la faptul că felul în care limba este codată în creierul bebeluşului îi va afecta viitoarele abilităţi de a învăţa regulile unei noi limbi. NLNC descrie procesul prin care expunerea iniţială la o anumită limbă cauzează schimbări fizice ale ţesuturilor neuronale. Reţelele neuronale  devin „fidele” tiparelor limbii materne: se accentuează sensibilitatea la reguli şi scheme specifice limbii materne şi se îngustează sensibilitatea pentru înţelegerea şi perceperea schemelor specifice altei limbi. Expunerea timpurie la limbi diferite (una-două limbi) modelează reţelele atenţionale, iar în adulteţe, învăţarea celei de-a doua limbi devine mult mai dificilă, pentru că reţelele atenţionale sunt orientate către limbile deprinse în copilărie. În copilăria mică, reţelele neuronale ale infanţilor nu sunt suficient de dezvoltate, iar ei pot  învăţa mult mai uşor mai multe dialecte.

Deşi unii părinţi consideră că expunerea infanţilor la mai mult de o singură limbă poate dăuna, din pricina vârstei fragede a bebeluşilor, studiile afirmă contrariul. Uşurinţa cu care creierul bebeluşului absoarbe informaţia fonetică este de necontestat şi e de preferat să fie folosită din plin în primele luni de viaţă.

Patricia K. Kuhl, 2007. Phonetic learning as a pathway to language: new data and native language magnet theory expanded (NLM-e). Philosophical Transactions of the Royal Society (Phil. Trans.): 979-994

Vezi si

Lasă-l să crească în felul în care ție ți-ar plăcea să trăiești

Teoria autodeterminării (SDT – Self-Determination Theory) face parte din categoria teoriilor motivației. Principala sa preocupare …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *