Acasa / Categorie / Strategii - Dezvoltare personală / Dar îmi doresc din tot sufletul! Ei bine, nu-i suficient… (sau Despre cum a sufla în păpădie e doar un vis frumos, dar cam atât)

Dar îmi doresc din tot sufletul! Ei bine, nu-i suficient… (sau Despre cum a sufla în păpădie e doar un vis frumos, dar cam atât)

Dar-imi-doresc-din-tot-sufletul

Îmi doresc să găsesc un bărbat care să mă iubească.

Îmi doresc să pierd 10 kg.

Îmi doresc un copil.

Îmi doresc să reușesc la facultate.

Ce e rău în aceste formulări? Aparent nimic. Cu o excepție: sunt doar dorințe.

Așa, și? Ce dacă sunt doar dorințe?

Problema cu dorințele este că sunt încărcate de mult tumult emoțional, dar cam atât. Comportamental, strategie, planificare…nimic. Firește că fiecare transpunere în act pornește de la o dorință, dar este suficient? Te asigur că în cele mai multe cazuri nu este. Noi, oamenii, suntem plini de dorințe, unele dintre ele arzătoare, mistuitoare, care nu ne dau pace și care nu ne lasă să punem geană pe geană noaptea. Și tot ce reușim să facem e să ne trezim peste încă o lună – două – un an cu marea noastră năzuință aflată în același stadiu, și anume: nerealizată. Sunt momente în care credem că ceea ce simțim e atât de profund încât nu are cum să nu ne energizeze suficient pentru a ne pune în mișcare pe drumul către înfăptuire, concretizare.

Ți s-a întâmplat să îți dorești cu ardoare un partener, dar în ciuda dorinței foarte intense, să vii acasă de la serviciu, să te închizi în casă la televizor și să nu mai ieși până a doua zi (deși dorința există)? Consideri că ai făcut ceva pentru transpunerea dorinței în realitate? Unde să îl cunoști? În serialul pe care îl urmărești cu conștiinciozitate? Nu ar fi existat mai multe șanse să întâlnești pe cineva dacă ai fi acceptat invitația colegilor de serviciu la ziua unuia dintre ei? Ok. Îți dorești. Dar ce faci pentru dorința ta? O iei în seamă?

Îmi doresc să reușesc la facultate. Dar nu oricum. Ci din tot sufletul. Ok. Ce faci pentru asta? E de ajuns să simți? Da. Îmi doresc prea mult să intru ca să nu se întâmple asta. Nu zău? Ia mai gândește-te. Ce ai de gând să faci vara asta, dat fiind că examenul de admitere este extrem de dificil? Să stai la mare cu prietenii? Nu zic că ar fi o alegere greșită și că nu ți-ar aduce bucurie, dar nu cumva contravine cu dorința ta? Poți obține media necesară pentru admitere neînvățând ceva, ci doar dorindu-ți?

Problema care se naște este cauzată de faptul că noi, oamenii, trăim și respirăm prin dorințe. Nu este de ajuns. Pentru a exista șanse mai ridicate de a reuși este obligatoriu să ne transformăm dorințele în obiective. Dorința…e doar o dorință. În schimb, obiectivul este ceva mult mai concret.

Există câteva cerințe necesare pentru formularea unui obiectiv corect, în așa fel încât să devină posibil.

Ca de pildă:

  • Formulează-l în termeni pozitivi mai degrabă decât negativi. Ex: în loc de ”nu îmi doresc să mă mai cert cu partenera mea” formulează-l ”îmi propun să avem X momente de liniște și armonie în fiecare săptămână”. În plus, ce înțelegi prin ”momente de liniște”? Definește-ți conceptul ca să îți poți da seama clar atunci când momentul de liniște apare în cuplul tău.
  • Nu te avânta prea mult. Ține cont de contextul tău de viață. Dacă ai trei copii acasă și un serviciu care te ține ocupată până la ora 20, deși îți dorești, nu îți stabili că în fiecare seară te vei duce la sala de fitness timp de două ore. Cel mai probabil nu vei reuși. Iar asta nu pentru că nu ai fi capabilă, ci fiindcă realitatea ta este de o asemenea natură încât e dificil să fii wonder-woman all day long (mamă ideală, carieristă, sportivă, soție etc.).  Obiectivele trebuie să fie compatibile cu contextul tău de viață. Neapărat. Altminteri, ți le vei fixa, și nereușind să le transpui în act, vei căpăta un grad ridicat de frustrare generat de lucrul început și neterminat (vezi efectul Zeigarnik menționat în articolul ”What if”).
  • Reflectează puțin la ecologia scopului. Poate scopul tău presupune (pe lângă beneficiile directe pe care le estimezi) și anumite renunțări sau anumite pierderi. Exemplu: poate soțului tău îi plac femeile plinuțe, iar tu tocmai ai decis să slăbești 15 kg în așa fel încât să concurezi cu îngerii Victoria’s Secret. Ești pregătită să îți asumi scăderea atractivității consortului  față de persoana ta (căci este posibil să se întâmple asta în cazul în care scopul tău devine realitate)? O schimbare dramatică a exteriorului sau interiorului tău poate produce efecte în jur (negative sau pozitive). Ești pregătită să ți le asumi? Ești dispusă să plătești prețul? Cei dragi din jur sunt dispuși la eforturi de adaptare? Dacă nu, ești pregătită să îți asumi respingerea lor, sfaturile lor contra obiectivului tău, modalitățile lor de deturnare a ta de la scopul stabilit?
  • Stabilește-ți obiectiv care să stea preponderent în puterile tale. Nu pleca de la ideea că scopul tău se va realiza dacă el sau ea se schimbă, în cazul în care contexul de viață se modifică etc. Nu îți fixa obiective de tipul: ”el să mă iubească”, ”copiii mei să devină mai cuminți” ș.a.m.d. Aceste obiective nu țin de tine. Bineînțeles că și tu poți avea rolul tău mai mare sau mai mic în îndeplinirea lor, dar frâile adevărate nu stau în mâinile tale. Nu lăsa controlul pe mâna altcuiva. Gândește-te puțin: dacă partenerul tău și-ar fixa ca scop ca tu să devii o mamă mai preocupată de nevoile copiilor tăi, iar tu din rărunchi simți că toate eforturile tale converg către încununarea carierei tale de director de multinațională, are partenerul vreo șansă de reușită? Nu cumva și-a stabilit un scop nerealist, a cărui satisfacere depinde mai puțin de el și mai mult de tine? Deci, nu comite aceeași eroare: să crezi că doar intensitatea dorinței tale poate schimba dorințele și nevoile celor din jur. Dacă totuși nu te poți abține, iar obiectivul tău depinde și de o terță persoană, gândește-te cât poți de mult ce e sub controlul tău din asta și concentrează-te pe ceea ce este sub controlul tău.
  • Dă-ți termen pentru îndeplinirea lui. Astfel, îți va fi mai ușor să parcurgi pașii. Voi deveni psihoterapeut. Ok. Până când? Până când vei împlini 30 de ani, 40 de ani, 45 de ani…? Fixează-ți deadline-uri. Altminteri, o vei tărăgăna la nesfârșit.
  • Fă-l să fie măsurabil și specific. ”Voi deveni mai cultă”. Bun. Ce înseamnă ”mai cultă”? Trebuie să citești câte cărți pe săptămână? Ce tip de cărți? Implică cumva să te duci la expoziții, simpozioane, spectacole etc.? Nu? Ok. Dar ce implică? Cum îți vei da seama că ai devenit mai cultă? Ce ar trebui să știi la final pentru a considera că ți-ai atins obiectivul? Pe cât posibil, încearcă să inserezi cifre în interiorul obiectivului pentru a ști când l-ai realizat sau când ai parcurs cel mai mic pas către realizarea lui.
  • Împarte scopul în sub-scopuri (scopuri intermediare). Este mai ușor să îl aduci la îndeplinire în felul acesta. Scop: ”Voi bea doar un pahar de whisky pe zi până la 1 decembrie 2014, azi fiind 1 septembrie și azi bând 5 pahare zilnic.” Cum plănuiești să faci asta? Vei bea 5 pahare până în seara de 30 noiembrie? O vei lua pe etape? Sugestia mea este să îți stabilești termene intermediare însoțite de sub-scopurile aferente. ”Până la 30 septembrie voi bea doar 4 pahare. Dacă reușesc asta, îmi voi oferi recompensa X.” ”Până la 31 octombrie, voi bea doar 3 pahare pe zi etc.” Nu te baza că totul se va întâmpla în pre-ziua deadline-ului final.
  • Spune cuiva. De preferat cuiva care contează. Omul este ființă socială și are nevoie de susținere. Dacă apuci să spui cuiva ce ai de gând să faci, vei fi mai motivat să te ții de plan. În plus, vei avea pe cineva care te va susține când simți că cedezi.
  • Reflectează la cel mai bun lucru versus cel mai rău lucru ce se poate întâmpla dacă nu atingi scopul. Lucrul bun ce se va întâmpla dacă nu reușești este mai valoros decât lucrul rău? (e una peste alta mai benefic pentru tine să continui a te îngrășa, mâncând toate bunătățile pământului dar simțindu-te bine în clipele în care înfuleci, în loc să te ții de planul tău de slăbit, de pildă?)
  • Reflectează la cum va fi viața ta după îndeplinirea scopului. Imaginează-te în diverse contexte după ce scopul tău va fi atins. Nu lăsa acest gând doar să treacă prin mintea ta fugitiv, ci oprește-te la el și reflectează intens. Reflectează totodată și la cum va fi dacă nu ți-l îndeplinești. Și urmărește-te: cum te simți văzându-te peste un an cu scopul neatins.
  • Recompensează-te pentru orice sub-scop atins. Pentru a câștiga bucuria de a lupta întru atingerea scopului tău major, este necesar ca pe parcursul procesului să îți oferi mici recompense.
  • Este recomandabil ca obiectivul să fie moderat spre dificil (însă nu foarte dificil). Dar nici prea uşor, fiindcă un obiectiv uşor nu este motivant.
  • Obiectivul să fie în acord cu valorile după care îți ghidezi viața. Cred că ți-ar fi tare dificil să îți fixezi ca obiectiv să faci curat de două ori pe săptămână (că altfel ai scandal în casă), în condițiile în care ordinea nu numai că nu a fost vreodată punctul tău forte, ci chiar puțin îți pasă de aceasta. Fă în așa fel încât scopul să fie important pentru tine și să corespundă valorilor tale.

Cam atât cu teoria. În articolul următor…practica! : -)

Vezi si

Principiul-aversiunii-fata-de-pierdere

Principiul aversiunii față de pierdere (loss aversion principle)

„Conceptul aversiunii față de pierdere reprezintă cu siguranță cea mai importantă contribuție pe care psihologia …

2 Comentarii

  1. Informatii interesante. Multumim pentru comunicarea lor.

  2. Felicitari, ai un site util.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *