Acasa / Categorie / Psihologie evoluționistă / Cine am fost și cine suntem

Cine am fost și cine suntem

Cine-am-fost-si-cine-suntem

Psihologia evoluționista este un produs relativ nou al gândirii științifice. Primele studii datează de la sfârșitul anilor 80, iar psihologia evoluționistă modernă se consideră că s-ar fi născut odată cu apariția: The Adapted Mind: Evolutionary Psychology and the Generation of Culture (Barkow Jerome H., Leda Cosmides and John Tooby, 1992. New York: Oxford University Press).

Simt un impuls de a începe să scriu despre explicațiile oferite de psihologia evoluționistă (pertinente, de altfel) cu privire la aspecte de genul: de ce bărbații sunt atât de diferiți față de femei, ce ar putea influența sexul copilului tău, de ce întâlnim un număr mai ridicat de criminali în rândul bărbaților decât al femeilor, de ce ființa umană este poligamă, de ce bărbații urmăresc mai degrabă obținerea unui status înalt decât femeile etc., dar nu o voi face deocamdată, întrucât este necesară o introducere în ceea ce înseamnă psihologia evoluționistă.

Psihologia evoluționistă studiază natura umană (evident! că nu ar fi putut studia traseul cometelor prin sistemul solar : -))), adică acel cumul al mecanismelor psihologice evoluate, numite și adaptări psihologice. Pe scurt, ca să ne fie mai clar: ființa umană manifestă tendințe, înclinații de a face, a simți, a gândi anumite lucruri. Majoritatea, dincolo de gândirea conștientă. Psihologia evoluționistă studiază aceste tendințe vizibile prin adaptările psihologice, ținând cont de trecutul nostru ancestral și condițiile în care omenirea a evoluat (omenirea sălășluiește pe meleagurile acestea, i.e. pe globul pământesc, de ceva ani buni). Aș dori să ții cont de faptul că psihologia evoluționistă nu se referă la tine sau la mine la nivel individual, ci la tendințele tuturor, la pornirile, aplecările, dispozițiile psihologice de a simți, a face, a transpune în act anumite comportamente. De multe ori, aceste tendințe nu ajung să fie transpuse cu adevărat în realitate (mai ales dacă ești o persoană evoluată, beneficiară a unor conexiuni neuronale foarte dezvoltate în cortexul tău prefrontal), însă ele există, poate numai undeva, la nivel abisal.

Ființa umană nu s-a bucurat dintotdeauna de lucrurile de care te bucuri tu acum. Nu a avut supermarket la colț de stradă, resurse la dispoziție oriunde și la orice oră, condiții de trai suficient de bune, perspective de a crește și a se dezvolta, spitale, clinici, școli. Ființa umană nu a avut parte de certitudine. Ci a fost nevoită, de-a lungul a milioane de ani să se descurce într-un mediu extrem de incert, de multe ori chiar periculos. Creierele noastre au rămas aproximativ aceleași, motiv pentru care fricile, scopurile, modalitățile prin care strămoșii noștri au făcut față vremurilor în care au trăit, s-au transmis până la noi, iar noi (fie că ne convine, fie că nu) le purtăm adânc impregnate în creierele noastre. Funcțiile altor organe ale corpului nu s-au schimbat încă de când primii oameni trăiau pe pământ (mâna tot acelorași lucruri este destinată, inima în aceeași manieră pompează sânge în organism, ficatul în aceeași manieră metabolizează nutrienții și produce colesterol etc.). Idem și pentru creier.

Cele două mari imperative ale ființei umane, nevoi impregnate foarte intens în interiorul nostru sunt: nevoia de supraviețuire și nevoia de reproducere.

Psihologia evoluționistă are în vedere explicarea comportamentelor, preferințelor, tendințelor umane prin prisma satisfacerii celor două nevoi menționate mai sus. A nu se înțelege că aceste două nevoi se manifestă strict la un nivel atât de primitiv pe cât pare citind despre ele. În vremurile noastre, de pildă, nevoia de supraviețuire este însuflețită în tine într-o manieră superioară, adică: nu te interesează exclusiv să supraviețuiești, ci ești interesat a duce o viață de calitate bună sau foarte bună. Nu îți e indiferent cum trăiești. Nu te mulțumești cu a trăi pur și simplu, ci îți dorești ca existența ta să aibă o anumită valoare.

Oamenii fac lucruri pentru a-și satisface într-un fel sau altul nevoia de supraviețuire și de reproducere. Dacă stai să analizezi ce se află în spatele comportamentelor tale (sau poate și numai în spatele gândurilor) vei identifica una din aceste nevoi. De exemplu: preadolescenta de 12 ani care începe să își aranjeze părul în fiecare dimineață. De ce o face? Ok. Ca să fie frumoasă, mai ales acum de când a început să fie și ea domnișorică. De ce are nevoie să fie frumoasă? La ce o ajută? Nu cumva a sta în fiecare dimineață 20 de minute în plus în fața oglinzii reprezintă o pierdere de timp? Poate rațional vorbind așa este, dar inconștient, la nivel pulsional, începe să se manifeste de la o zi la alta instinctul de reproducere. Este cunoscut faptul că de-a lungul evoluției umanității, mai multe șanse de a-și transmite genele mai departe (prin copii) au avut cei care au reușit să atragă cât mai mulți potențiali parteneri. Atragi potențiali parteneri dacă te duci nearanjată la întâlnire sau dacă ai grijă de tine și încerci să arăți cât se poate de bine? Chiar dacă ea nu știe asta, în creierul ei sunt implantate aceste ”programe” pe care le aplică (sau dacă nu ajunge să le aplice, cel puțin le simte, le percepe instinctiv, are tendința).

Nevoile anterior menționate, în forma lor primitivă sau în forme mai evoluate se găsesc în spatele fiecărui gând pe care îl ai (chiar dacă acel gând nu ajunge să devină acțiune) și voi încerca să ofer exemple în articolele următoare. Le poți identifica chiar tu dacă sapi un pic mai adânc, punându-ți întrebări de tipul: De ce îți pui bigudiuri? De ce ai avea nevoie să te placă băieții? Cu ce te-ar ajuta dacă băieții ți-ar face curte și te-ar iubi? De ce vrei ca persoana X să fie cu tine în mod special? De ce ai nevoie ca partenerul să nu te înșele, ci seară de seară să vină acasă și să aibă grijă de tine și de copilul vostru? sau Din ce motiv după ce ai terminat facultatea, nu te mulțumești cu orice post de muncitor necalificat? De ce tinzi către mai mult? De ce contează să obții resurse financiare, atâta timp cât postul de muncitor necalificat îți oferă suficient cât să nu mori de foame? sau De ce ții cu tot dinadinsul să pleci în vacanță în Maldive? Ce îți oferă ție acest lucru?

Lucrurile pe care alegi să le faci au în spate un implus. La ce se referă acel impuls, ce îl generează, satisfacerea cărei nevoi abisale este servită de apariția impulsului?

Instinctul de reproducere și de supraviețuire este vizibil și prin dorința oamenilor de a-și transmite genele mai departe, prin urmași. De ce ești gelos? Răspunsul oferit de psihologia evoluționistă constă în aceea că femeia poate fi sigură întotdeauna de maternitatea ei, în timp ce bărbatul nu poate fi atât de sigur. Mai nou există testele ADN, însă chiar și așa, s-ar putea să te surprindă să auzi că un procent suficient de mare (între 13-20% din copiii născuți în SUA sau 9-7% din copiii nemți) nu reprezintă rezultatul actului de dragoste dintre mama și tatăl care îi crește, ci dintre mamă și alt bărbat (Gaulin, Steven J.C., Donald H. McBurney and Stephanie L. Brakeman-Wartell (1997). Matrilateral Biases in the Investment of Aunts and Uncles: A Consequence and Measure of Paternity Uncertainty. Human Nature. 8: 139-51.). De-a lungul evoluției omenirii, dacă un bărbat investea resurse în creșterea unui copil care nu îi aparținea, asta înseamnă că ar fi investit în van în gene ce nu sunt ale lui (știut fiind faptul că respectivul copil ar fi deținut 50% din informația genetică a mamei și 50% din informația genetică a tatălui…care era alt bărbat). Simpla întâlnire amoroasă (chiar și fără investiție emotională) dintre femeie și un bărbat poate conduce la apariția unui urmaș care să nu fie progenitura soțului femeii respective (vorbim acum de vremurile când nu existau mijloace contraceptive). Este firesc ca reprezentanții sexului masculin să fi devenit geloși, iar gelozia să se fi transmis undeva, adânc impregnată în creierele lor până în ziua de azi. Din punct de vedere evoluționist, bărbații au toate motivele să fie geloși chiar și numai dacă femeia de lângă ei ar fi dispusă la o simplă partida (chiar și unică!) de sex cu un alt mascul. În schimb, la femei gelozia se manifestă cu precădere atunci când partenerul lor de viață pare a înclina să se implice emoțional într-o altă relație. Implicarea partenerului emoțional în interacțiunea cu altă femeie ar conduce la deturnarea resurselor sale financiare, resurselor de timp etc. către acea altă femeie, lăsând deoparte investiția în partenera oficială și în copilul acestora. Din acest motiv, femeile închid mai ușor ochii dacă soțul lor are o simplă aventură sexuală, însă înnebunesc de furie dacă simt că există riscul ca resursele familiei să ajungă la altă femeie (implicit, să nu mai fie investite în ele și în copilul lor).

Dacă mi-aș dori să reții ceva din acest articol ar fi următoarele aspecte:

  • Mecanismele menționate operează mai ales dincolo de planul conștiinței. Unele dintre ele nici nu ajung să fie transpuse comportamental (fiind înăbușite, reținute, inhibate), însă dorința / impulsul apar fie că vrei, fie că nu. Nu alegi în mod rațional să fii gelos, nu alegi în mod rațional să simți nevoia de a îți înfrumuseța chipul când ieși din casă etc. Poate alegi să o faci sau nu (în așa fel încât alegerea ta să fie vizibilă și terțelor persoane), dar nu alegi să simți. Așadar, mecanismele de adaptare psihologică descrise de psihologia evoluționistă ne determină să fim înclinați a simți într-un anume fel.
  • Natura umană este înnăscută. Psihologia evoluționistă este dedicată descifrării acestei naturi umane.
  • Spre deosebire de impulsuri / simțiri / dorințe / nevoi, comportamentul uman este rezultatul nu doar al naturii umane în sine, ci al interacțiunii dintre natura umană și mediu. La nivelul impulsurilor, poți simți o nevoie acerbă de a copula cu frumoasa domniță din club care își vântură genele rimelate în fața ta, dar la nivelul comportamentului ai capacitatea de a alege să nu o faci (din pricina influențelor mediului: posibila pierdere a partenerei oficiale, în cazul în care s-ar afla de aventura ta; posibile consecințe nefaste ce pot apărea ca urmare a deciziei tale, ca de exemplu: presiune din partea domniței rimelate de a petrece mai mult timp cu ea etc.; posibilul blam social; propriul sistem de valori care te determină să pui pe primul plan ”familia” ș.a.m.d.). Psihologia evoluționistă vorbește despre impuls. Nu despre a face. Ci despre a simți. Deși uneori a simți ajunge să devină ”a face”.
  • Comportamentul adaptativ este acel comportament care crește ființei umane șansele de supraviețuire și reproducere. Dacă simțim ceva este pentru că nesimțind acel lucru, șansele de supraviețuire (sau de supraviețuire la nivelul dorit) sau șansele de reproducere scad.
  • Creierul uman întâmpină dificultăți în a face față automat, ușor, fără efort unor situații care nu existau în vremurile în care au trăit strămoșii noștri.
  • În ultimii 10,000 ani (sfârșitul erei pleistocenului), mediul s-a schimbat mult prea rapid pentru ca trupurile noastre (implicit creierele din dotare) să țină pasul. Așa încât suntem înclinați să simțim ceea ce au simțit strămoșii noștri care au trăit în medii mult mai marcate de incertitudine decât noi.

Iar dacă ar fi să uiți tot, dar să îți răsune un singur cuvânt în minte, mi-aș dori să fie acesta: tendințe.

Tendința / înclinația este cea care domină aria psihologiei evoluționiste.

Vezi si

De ce sunt pline închisorile de bărbați

În toate societățile lumii, există mult mai mulți bărbați ce ocupă celulele închisorilor decât femei. …

Un comentariu

  1. Instinctul de supravietuire si nevoia de a ne trimite genele mai departe ne modeleaza foarte multe din comportamentele astea. Chiar stateam si ma gandeam acum care este nevoia ,impulsul ce m-a determinat sa citesc chiar acum acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *